Archive for October, 2006

azi…

Posted in bicolor si partial... on 31 October 2006 by impropriu

 

 

40c5.jpg

imi doresc sa dau timpul inapoi cu 4 ani…cand spuneam te iubesc dimineata…cand simteam ca te iubesc noaptea…cand puteam atinge albastrul si puteam intelege florile…imi doresc sa dau timpul inapoi cu 4 ani…cand dansam inocenta in ploaie…cand nimic nu conta…cand contai doar tu…

sau poate….imi doresc sa uit ultimul an…sa uit ca am trait cel mai intens “langa” un om care nu era langa mine, ca m-am indragostit de un om pe care nu l-am putut atinge niciodata…sa uit ca mi-am dorit un om pe care mi l-am imaginat inainte de a sti ca exista…sa uit ca l-am gasit..ca l-am gasit prea tarziu…sa uit ca barbatul in fata caruia, acum, am avut curajul sa-mi arunc toate iluziile…temerile si visele…a uitat de mine…sa uit ca nu pot sa uit asta..

imi doresc sa opresc timpul in loc…si doar ploaia sa curga la fereastra…sa opresc timpul si sa adun fiecare parte din mine imprastiata in fiecare din voi…sa fiu din nou EU…imi doresc sa opresc timpul in loc sa-mi asum greselile…sa am puterea sa a repara…de a reface totul…imi doresc sa ma ierte…

si-mi doresc sa-mi amintesc sa zbor…sa-mi amintesc ce inseana NOI…sa-mi fie dor…sa tremur…sa te cert…sa plang…sa zambesc…sa ma ridic…sa-mi amintesc cum iubesti nispul…cum atingi soarele…cum pacalesti vantul…cum traiesti…

imi doresc sa invata sa spun NU…
imi doresc sa pot spune DA din nou…
imi doresc sa ma simt pentru o clipa acasa…
imi doresc sa nu-mi pierd niciodata prietenii…
imi doresc sa nu ma pierd niciodata pe mine…
imi doresc sa nu ma intreb niciodata…ce-ar fi fost daca..

si-mi doresc sa fie ziua mea in fiecare zi…sa-mi pot dori cate putin din toate!

tu…ce-mi poti indeplini?!

 

Advertisements

rambling

Posted in bicolor si partial... on 26 October 2006 by impropriu

 

Azi…eu…la birou incercand sa fug de furie si tristete in lucrari cu termen a caror solutie nu o stiu nici macar dupa ace am scris-o…ajung la mine vag indicatii, propuneri, recomandari…le aud…dar nimic mai mult…
Azi…el…int-o vizita intamplatoare…in mijlocul biroului nostru, emanand acelasi parfum de farmec, amabilitate si bvlgari…

Am fost capabila doar sa strang cu putere pixul in mana si sa incerc din rasputeri sa ignor efervescenta pe care o emana la 2 pasi de mine…incercam sa trag de timp, sa imi gasesc cuvintele, sa-mi recapat atitudinea, sa adun de pe jos bucatile in care ma sparsesem…
Am ridicat privirea cu un aer preocupat si arogant incercand sa o evit pe a lui…din teama poate ca-mi va reprosa…din teama poate ca-l voi dori din nou…
N-a fost nevoie…purta special pentru mine, sub costulmul negru..o vesta de indiferenta…acum nu-l mai puteam atinge cu nimic….

Am stat pasiva in coltul de umbra in care eu singura l-am ajutat sa ma ascunda…si am privit cum asterne cate un sarut pe obrazul colegelor mele…si am simtit gustul acelor buze, care intr-un moment au fost doar ale mele…am auzit glasul acela care imi spunea..te vreau…tardiv, ca toate lucrurile bune din viata mea!

Am primit exact ce meritam…nici mai mult nici mai putin…

Pentru un moment mi-au trecut prin fata toti barbatii asemeni lui, care desi mi-au traversat regulamentar viata, au fost accidentati fara voie.. victime colaterale ale fugii mele…catre ce?!
Ce-mi putea oferi?! Tandrete, dragoste poate, stabilitate, un confort afectiv, echilibru…
Toate astea si poate mai mult…dar unde erau temerile, deziluziile, frustrarile, gelozia, suferinta, lacrimile…?!

Eu iubesc barbati la care nu pot ajunge niciodata…ma indragostesc nebuneste de barbati care nu-mi pot aprtine pentru ca sunt de o viata ai altor femei…mi se par incantatori barbatii imaturi care vad in mine doar un scrum de tigara…fac pasiuni nebune pentru barbati pe care nu te poti bizui, indisponibili afectiv…din pacate barbatii atragaori, provocatori, romantici si misteriosi care exista in visul meu despre cum ar putea sa fie…sunt nefericitii, neadaptatii, si insensibilii din realitatea situatiei in care ma aflu…

E atat de greu sa spargi un tipar fara a intelege nevoia fundamentala care te impinge spre astfel de barbati…si astfel ajung sa schimb o relatie proasta pe una si mai proasta…desi cu fiecare esec ma simt din ce in ce mai putin valoroasa…

Si iarasi am senzatia ca traiesc o fantezie turbata intr-o viata cat se poate de reala…

 

orice minune durează 3 zile…

Posted in bicolor si partial... on 25 October 2006 by impropriu

cu exceptia celor care dureaza mai mult sau mai putin!

2199.jpg

Ati avut vreodata cont pe un site de matrimoniale?! Un sfat personal, nu incercati, nici din nevoie, nici din plictiseala si nici macar pentru distractie…devine un viciu, e un obicei absolut nesanatos care se agata de tine si poti scapa de el doar, poate atunci cand ai dus gunoiul pe fundul caruia zace ultima ta farama de speranta in posibilitatea de a intalni un barbat normal undeva unde sunt adunati 100.000 dintre ei la un loc…asezati frumos, cu poze mai mult sau mai putin reale…cu vieti mai mult decat ireale…si cu fantasmele sotiilor sau iubitelor strecurandu-se in cele din urma intre cele mai inocente fraze sau idei!

Sunt unii care spun..nu caut nimic in mod special, un pic de conversatie…cateva ore de timp pierdut…o metoda de a alunga plictiseala..noi cunostinte…si sunt altii care te invit fara a te cunoaste la o relatie sanatoasa, plina de dragoste si respect…pe care tu nu ai reusit sa o ai nici macar cu un om cu care ai stat 2 ani…bullshit! Toti de acolo suntem o specie aparte de mincinosi, care ne ascundem toate temerile, frustrarile si complexele in spatele unor poze bine retusate si a unor cuvinte citite cu cateva zile inainte intr-o revista de femei!

Eu?! am adunat din fiecare cate ceva…un pic de plictis…un pic de singuratate…un pic din nevoia de a evada printre straini pentru ca prietenii imi sunt atat de rari incat m-as rataci…un pic din nevoia de a ma reface…
Si eu am spus candva ca nu caut nimic, si eu am mintit! Dar n-am mintit cand am gasit…n-am mintit cand mi-a placut..n-am mintit nici macar cand am iubit…
Sii…ce faci cand, la nivelul retard de poza-descriere iti place?! iti chinui mintea sa-i scrii…foarte greu dar asta e esenta “agatatului” pe internet…nu exista posibilitatea ca , lui, sa-i placa cum duci ceasca de cafea la gura, cum te joci cu o suvita de par, cum razi la glumele lui sau tragi din tigara…exista doar posibilitatea de a-i place mesajul-poza-descrierea ta…sau nu!
Hmm…ti-a raspuns…si ii scrii sin nou…si iti place, in sfarsit din 100.000 de barbati unul pe gustul tau…good looking, haios…evident nu are o nevasta, si nici macar o iubita…si evident nu are o firma cu care sa fie mai mult decat casatorit…si e aproape evident ca te place..Si uite cum se ridica cota barometrului tau si spui cu bucurie…uite m-am inselat!
Tu..o tipa nu foarte indrazneata…risti, pentru ca intotdeauna cand ai facut-o ai avut parte doar de lucruri frumoase (cu exceptia Kungl de rigoare)…si pentru ca urasti intrebarile cu “ce-ar fi fost daca”, si pentru ca desi l-ai cunoscut pe internet iti plac lucrurile reale, palpabile, iti plac emotiile vizionate in direct…il inviti la o cafea..te refuza…tampita din fire nu te retragi…de ce n-am sa inteleg complet niciodata…
Insa pentru ca nu esti singura, pentru ca discutia asta, desi tu ai vorbit si el de regula a venit doar cu punctuatia…se desfasoara in 2…exista nefericita posibilitate de a se retrage el…

Si atunci vin intrebarile…ai gresit ca i-ai scris, ai gresit cand ai inteles ca te place…ai gresit cand l-ai invitat la o intalnire…sau pur si simplu ai gresit aflandu-te acolo…pentru ca ai gresit undeva clar! Poate ai inteles gresit sistemul dupa care functioneza toata chestiunea in sine…poate ca ideea unui om cunoscut pe net, este sa ramana pe net…un nume oarecare intr-o lista care va fi curatata la un moment dat…o poza in dreptul careia mai apar in unele zile cateva cuvinte schimbate aiurea…o persoana de care nu-ti vei aduce aminte peste o luna…
Si poate lucrurile stau altfel si cand nu-ti place cineva…poate ideea de a da de inteles unei persoane ca nu e tocmai pe gustul tau e un pic invechita…probabil ca e mai simplu…sa o ignori pur si simplu…probabil…ca degeaba implinesc 26 de ani peste 2 saptamani…probabil ca mai am multe de invatat, desi uitandu-ma in jur as prefera sa-mi mai pastrez urma de inocenta!

E singurul lucru bun intr-un astfel de “mediu”…vezi..cunosti…te impiedici, cazi cateodata dar te ridici intotdeauna…constient de fiecare data de ce ti se intampla…dar ce folos, luciditatea asta nu te va apara aproape niciodata de realitate…

 

continuarea şi sfârşitul!

Posted in bicolor si partial... on 23 October 2006 by impropriu

 

 

 

e742.jpg

 

tu..femeie singura, frumoasa, independenta, puternica..amuzanta si tandra..la ce ai renunta pentru un barbat frumos, pentru brate firbinti incolacite in jurul tau dimineata…pentru ochi frumosi si sinceri…pentru un sarut la mizul noptii?! ce ai da pentru dragoste…planuri si vise?! ai da totul si poate mai mult decat atat!

dar ce ai oferi inainte sa stii ca le poti primi ?! ce-ai putea face cand doar cu privirea fixa la imaginea lui iti poti imagina ca ai putea sa traiesti toate astea?! n-ai da nimic…dar ai incerca…ai risca sa renunti la lucruri marunte care iti ofera placere doar ca sa incerci…pentru ca stii ca fericirea pe care ai pute-o trai nu ti-ar putea-o aduce nimic din toate astea

am cazut de multe ori in ultimul timp…si ma bucuram ca ranile nu-mi mai sangerau, ca palmele cu care m-am agatat de una singura sa ma ridic mi se cicatrizasera, ca sufletul era acolo unde trebuie sa fie lucrand iarasi la visele care il mentineau pe linia de plutire. tineam in mana iarasi speranta in oameni pe care nu de mult o ingropasem, aveam din nou puterea de a ma bucura de ceea ce ar putea candva sa mi se intample.

eram in faza in care uitasem ca exista oameni care nu traiesc ca mine, oameni impulsivi care traiesc dusi de ceea ce simt, care iubesc frumusetea momentului, oameni care nu folosesc tipare, criterii…oameni care nu pun inainte de orice placere, valorile materiale…sociale…vicii si defecte!

e pe departe cel mai incredibil lucru care mi s-a intamplat…e pe departe lucrul pe care mi l-am putut explica cl mai putin..dar care m-a dezamagit cel mai mult! am in jurul meu barbati care doresc femeia din mine, barbati amuzati de copilul care sunt…barbati care m-au iubit…si barbati care ma vor iubi poate. am cunoscut barbati care au fugit de timiditatea mea…si barbati care ma urasc pentru aroganta pe care o afisez!

dar…am cunoscut si un barbat care inainte de toate m-a etichetat drept necorespunzatoare pentru ca fumez…m-am simtit ca o masina de spalat in galantarul unui magazin de electrocasnice, aparat cu multe facilitati dar pe care nu-l cumpara nimeni doar pentru faptul care are hubloul patrat…lucru’ inestetic pentru unii poate, dar o chestie nebagata in seama pentru majoritatea. acea majoritate a normalului care dau importanta lucrurilor cu adevarat importante!

paradoxul este ca as renunta la fumat, desi e un viciu pe care aproape il iubesc…as renunta la multe…pentru barbatul pe care il caut…dar nu esti tu acela…barbatul din visul meu n-ar fi gandit niciodata astfel
e orgoliul ranit ca nu m-a placut (e un barbat al dracului de frumos)…e furia ca mi s-a intamplat mie…e dezamagirea ca sunt oameni care gandesc asa…si e teama ca probabil voi mai intalni multi dintre ei!