rambling

 

Azi…eu…la birou incercand sa fug de furie si tristete in lucrari cu termen a caror solutie nu o stiu nici macar dupa ace am scris-o…ajung la mine vag indicatii, propuneri, recomandari…le aud…dar nimic mai mult…
Azi…el…int-o vizita intamplatoare…in mijlocul biroului nostru, emanand acelasi parfum de farmec, amabilitate si bvlgari…

Am fost capabila doar sa strang cu putere pixul in mana si sa incerc din rasputeri sa ignor efervescenta pe care o emana la 2 pasi de mine…incercam sa trag de timp, sa imi gasesc cuvintele, sa-mi recapat atitudinea, sa adun de pe jos bucatile in care ma sparsesem…
Am ridicat privirea cu un aer preocupat si arogant incercand sa o evit pe a lui…din teama poate ca-mi va reprosa…din teama poate ca-l voi dori din nou…
N-a fost nevoie…purta special pentru mine, sub costulmul negru..o vesta de indiferenta…acum nu-l mai puteam atinge cu nimic….

Am stat pasiva in coltul de umbra in care eu singura l-am ajutat sa ma ascunda…si am privit cum asterne cate un sarut pe obrazul colegelor mele…si am simtit gustul acelor buze, care intr-un moment au fost doar ale mele…am auzit glasul acela care imi spunea..te vreau…tardiv, ca toate lucrurile bune din viata mea!

Am primit exact ce meritam…nici mai mult nici mai putin…

Pentru un moment mi-au trecut prin fata toti barbatii asemeni lui, care desi mi-au traversat regulamentar viata, au fost accidentati fara voie.. victime colaterale ale fugii mele…catre ce?!
Ce-mi putea oferi?! Tandrete, dragoste poate, stabilitate, un confort afectiv, echilibru…
Toate astea si poate mai mult…dar unde erau temerile, deziluziile, frustrarile, gelozia, suferinta, lacrimile…?!

Eu iubesc barbati la care nu pot ajunge niciodata…ma indragostesc nebuneste de barbati care nu-mi pot aprtine pentru ca sunt de o viata ai altor femei…mi se par incantatori barbatii imaturi care vad in mine doar un scrum de tigara…fac pasiuni nebune pentru barbati pe care nu te poti bizui, indisponibili afectiv…din pacate barbatii atragaori, provocatori, romantici si misteriosi care exista in visul meu despre cum ar putea sa fie…sunt nefericitii, neadaptatii, si insensibilii din realitatea situatiei in care ma aflu…

E atat de greu sa spargi un tipar fara a intelege nevoia fundamentala care te impinge spre astfel de barbati…si astfel ajung sa schimb o relatie proasta pe una si mai proasta…desi cu fiecare esec ma simt din ce in ce mai putin valoroasa…

Si iarasi am senzatia ca traiesc o fantezie turbata intr-o viata cat se poate de reala…