i’m back and i’m wearing red

Sambata…luni…joi..duminica…o saptamana..a doua…in ce zi suntem?! In ce luna?! In ce soare?!
Lumina…dimineata..am deschis ochii, neuronii mei inca imbibati de alcool se revolta teribil…ii inteleg, si eu as fi vrut sa ma trezesc sub un clar de luna ascuns dupa blocuri doar pentru a inchide ochii din nou…
Cafea..dimineata…drum, acelasi drum..il caut in fiecare dimineata, in scrumul de tigara…in toti indragositii strazii..in intelepciunea batranilor si in inocenta din ochii copiilor…in vitrinele magazinelor si in cochetaria domnilor grabiti coborand din masinile lor scumpe..
Ziua …lumina…servici…colegi grabiti trec pe langa mine, ma uit pierduta prin ei…..colegi preocupati de paloarea continua a figurii mele…colegi indiferenti la tacerea mea…curiosi…timizi…un sef aparent ingrijorat de vidul in care ma transformam…
Privesc impartiala telefonul care suna intruna…nu puteam sa raspund, nu vroiam sa raspund…nu vroiam sa aud…nu vroiam sa vorbesc…nu era el!
Ziua…servici..oameni…lumina..si totusi de ce e atat de bezna?!…imi tin capul in palme…ceva imi scapa…iarasi fug! De ce?! Catre cine?! Nu mai am…nu mai pot…!
Drum…acelasi drum in sens invers…aceeasi strada pe care am calcat dimineata…cred ca si frunzele de pe asfalt sunt aceleasi…poate un pic mai sifonate de foiala din jurul lor…la fel ca mine…aceeasi casa, la fel de goala…acelasi pat…la fel de rece…aceeasi eu…la fel ca ieri…la fel ca saptamana trecuta!
Imi pun mana pe buzunarul pieptului…nu mai am nimic…mi-am pierdut mandria, oare unde am lasat-o?! Nu-mi amintesc…”concurenta” mi-a cumparat un prieten…poate de aia ma doare spatele! Ma ridic speriata si ma uit in oglinda!
Aveam senzatia ca orice as fi simtit pana atunci imi iesea prin cearcanele vinetii, le vedeam deja razandu-mi in fata…imi faceau in ciuda..cu fiecare ora din noapte petrecuta cu ochii fixati in intunericul geamului…cu fiecare dimineata ..cu fiecare pahar…cu fiecare cuvant inghitit in sec!
Si iarasi telefonul ala blestemat…nu reuseam sa raspund..nu vroiam sa raspund..nu vroiam sa aud..nu vroiam sa vorbesc….nu era el!Si iarasi noaptea…aceeasi noapte, la fel de sinistra ca si propria-mi viata…priveam tigara din mana dreapta cum se consuma singura…la fel ca mine…incapabila…! fixam un..nimic…si il priveam neobosita ore in sir…in cutia mea craniana sangele se coagulase, se incapatana sa-mi faca pe plac, sa-mi mentina starea de inertie psihica si fizica!
Credeam ca visez…m-am trezit si mi-am privit mana sprijinita de fata, era plina de sange…m-am ridicat buimaca si m-am privit in oglinda…simteam cum o sageata otravita imi strapunge capul, o durere ingrozitoarea imi cuprindea tot corpul, mainile imi tremurau si ma dureau…cred ca organismul meu clacase intr-un exces nebunesc de alcool…tristete si tutun…Am pus mana pe telefon si l-am privit ingrozita simtindu-mi sangele prelingandu-mi-se pe buze…era o scena din filmele proaste transpusa cu o marsava strictete…singurul om pe care l-as fi putut suna…nu mai era …de ce n-am putut?!…nu stiu! De ce nu mai era?! Nu stiu…A trebuit sa ajung intr-un stadiu infect si mizerabil ca sa-mi dau seama definitiv cat de singura sunt…ca nu ma mai am decat pe mine…si nu-mi permit sa ma pierd…pentru nimeni…pentru nimic….
Ahh telefonul…nu e el! …si ce…sunt oameni carora le pasa…nu mai fug…ies din bezna si raspund!
Azi…ziua..soare…am purtat rosu…imi curge iarasi sange prin vene!
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: