anunţ!

rosu…pasiune…culori vii care te imbie, te ademenesc…iti excita retina si simturile, vitrine cu visuri spre care incerci sa ajungi…intinzi mana cersind din bucuria celorlati, deschizi palma fierbinte si tot ce gasesti e o tristete covarsitoare care te arde, te infierbanta..te infurie si te lasa neputincios!

privesti in jur la sufletele agitate…trupurile incete cu degete inclestate in realitate…guri umede intr-o miseleasca sarutare publica… si simti deja mirosul cozonacilor gadilandu-ti narile, ochii ti se impaienjenesc cu lacrimile vinului fiert…!

globuri colorate, in care iti privesti inca odata uimit neputinta, mirosul brazilor iti maingaie pielea….acele lor iti stavilesc lacrimile!

merg pe strazi absurde privindu-mi pasii marunti ce ma duc intr-un loc strain, imi simt sufletul luand-o in directii opuse, se raspandeste in fiecare din voi…in femeia cu privire de diamant ce-si priveste intr-o egoista fericire ziconiul ieftin al inelului de logodna…in barbatul frumos de alaturi al carui zambet timid l-am pastrat intre gene….in prietenii de care am uitat ca exista…in strainii ce-mi sunt apaoape…in beteala rosie…in turta de martipan!

imi ramane doar golul pe care-l astern cu aparenta ipocrizie pe masa sarbatorilor unei familii superficiale umbrita de o fericire de gheata…care n-a stiut niciodata ce inseamna “copil”!
imi raman doar gandurile despre tine…paradoxal…acum stiu ca erau acolo si ploaia trecuta, printre stele amagitoare, cazand printre lacrimile inzapezite…n-am sa ma iert ca te-am gasit golindu-ma de toate!

imi ramane doar ideea de tine…imi ramane dorinta de voi…imi ramane bucuria zapezii ce va sa vina si un colind cald pe care-l aud in drumul meu spre nicaieri…singuratatea prelinsa intr-o casa care nu mi-e camin si caldura unor parinti care nu m-au cunoscut niciodata…

anul asta…craciunul vi-l daruiesc voua!

ingrijiti-l cu dragoste de lumina si uimire de copil…simtiti-l, cu miros de cetina si aburi de cozonaci…iubiti-l cu pasiune adolescentina si tandrete parinteasca…binecuvantati-l cu propriile voastre minuni!

anul asta…tristetea voastra mi-o insusesc eu!

cioburi de tine…

tu…ai fost...oglinda fidela a imaginatiei mele…fuga mea perfecta in visul unui barbat pe care il iubeam inainte de a-l iubi…pe care l-as fi iubit si dupa…fara a-l cunoaste, fara a-l atinge…fara macar sa intru in viata lui…inventie preexistenta…tandrete fara atingere…zambet fara privire… nebunie si ruina oglindita in imagini…secret murdar al sufletului meu…dragoste…vis…

tu..ai fost minunea infidela a unei zile de septembrie asezata cu aparenta timiditate in palma mea tremuranda…poveste de dragoste pe care nu ma saturam s-o citesc…corzi de chitara care aduceau ploaia…furtuni de sentimente…vartej de pasiune…minciuni invaluite in lacrimi neputincioase…lumina stinsa in intunericul promisiunilor moarte…joc pervers si reconfortant al unei iubiri interzise…dragoste…vis…

tu…ai fost dor ce doare… dor de albastrul arzand…de rasuflarea calda…dor de minunea mirosului tau de tutun si parfum…dor de palmele tale cazand nepasatoare peste coapse ce-ti apartineau…dor de inocenta lasitatii tale…de uimirea furisata in fiecare noapte furata…dor de cuvintele tale inghetate…dor de tine…de dragoste…de vis…

tu…esti potop de intamplari ciudate…rob al prejudecatilor…nepasare…brat rece ce a aruncat pamant peste tot ce era mai frumos si curat, sageata otravita care a ucis..fuga amagitoare catre un sens ilogic… fiinta trista si trufasa ce-ti poseda visele pentru a asista inofensiv si satisfacut la ridicolul in care te zbati…cuvinte asurzitoare care iti ridica aripile pentru ca apoi cu o privire trufasa sa-ti taie cerul….tu esti visul meu tarat prin noroiul prorpriul tau egoism…

tu…esti...amant…sot…tata..
tu…esti...fericit…?!

dar de fapt…cine esti tu!?

simţi?!

Simti?! E caldura unor suflete dragi…e mirosul cafelei de dimineata langa geamul rece al birtului pervertit…scartaitul talerelor echilibrate….sunt lacrimile celor mai nefericiti…si zambetele norocosilor…

Auzi?! E rasul copiilor din viata mea..e linistea strazilor unui oras frumos doar pentru ca mi-a dat viata… e jocul ratiunii trisat cu mandrie de prieteni…sunt castanele ce se sparg de astfaltul crapat… vocea unor straini care mi-au ramas prieteni…

Simti?! E indiferenta unui barbat..e nepasarea unui tata ridicata la rang de educatie…e raceala unui ofiter…e dorul de lucrurile pe care nu le-am gasit niciodata…e stangacia unui invitat in propria casa….

Auzi?! E muzica zambetului meu…vinilul zgariat al amintirilor….e ticaitul timpului care merge in sens invers…aglomeratia drumul spre casa…si zarurile unor idei impare…e linistea lasata in urma de un inger care n-a fost aici niciodata…si puritatea pe care a luat-o cu el…

Si totusi…simti?! e mirosul vacantei mele…presarata de fum cu miros de scortisoara…

5 decembrie

hai sa ne oprim viata la 26 ani…cu toate cararile intortocheate de pana acum…toate mixturile de sentimente si ganduri pe care le-am trait…cu toate verile…florile si zapezile… ceaiurile si tutunul…chirurgia barbatilor si parfumurile scumpe….

dar hai sa nu ne oprim la 19 ani de prietenie…sa ne continuam rasul…discutiile contradictorii, diminetile filosofice imbibate cu gin si noptile inecate in fum de tigara….

hai sa nu imbatranim niciodata…si hai sa fim intotdeauna acolo unde este „nevoie”…hai sa ne pastram zambetul care dezarmeaza tristetea…privirea plina de caldura si scantei…gandurile echilibrate care readuc increderea…hai sa ne urmam intotdeauna curcubeul….

 

ramai…femeia frumoasa…mama jucausa…implinita viitoare sotie…prieten.. ramai…maturitate…echilibru…spontanietate…pasiune…zambet…libertate…principii…combativitate…punct constant in viata mea de atat amar… eu nu plec nicaieri…

 

La multi Ani….!

 

Simonei…