Archive for February, 2007

tell me…

Posted in bicolor si partial... on 19 February 2007 by impropriu

o stare neagra, cetoasa…parca fara sfarsit…
am senzatia de la un timp ca nimic nu iese…ca nimic n-o sa se intample niciodata..ca o sa sfarsesc ucisa de o monotonie sramba…ireal de reala
ma zbat si tip..nu inteleg unde am gresit..caut raspunsuri in mine si gasesc o tacere amortita si vant..imi rascolesc trecutul, imi cercetez prezentul si provoc viitorul…

cand o sa ma simt acasa in propria-mi casa? si oare cum imi vor fi zilele atunci, poate vor prinde aripi de fluture si noroc de libelula!

cum de nu-mi mai plac portocalele si cand am iceut sa dispretuiesc albastrul? cand mi-am castigat dreptul sa ma mint singura?

cand mi-am pierdut prietenii? si de ce s-au incapatanat sa ma faca sa renunt? de ce ma inconjoara cu gesturi false si gene binevoitoare?

unde e el? si de ce a fugit inainte sa-mi iau ramas bun? de ce nu se intoace cand dorm chiar daca nu il simt venind?

si tu…de ce nu esti cu mine acum sa-ti simt mana stergandu-mi lacrimile? de ce nu apari dimineata sa-mi soptesti…si mie mi-a fost dor?

de ce n-am mai schiat de 3 ani? si cat imi va lua sa inteleg ca esti fericit fara mine?

cand o sa ma opresc sa fug de propria-mi fuga? cand o sa ai curajul sa ma opresti? cand vii sa ma saruti..o sa-ti pot atinge privirea?

de ce sunt incapabila sa ma mai apropii? si cum am sa invat iar sa-mi gasesc echilibrul? unde mi-am pierdut increderea in oameni?

cum as putea sa-mi arunc amintirile pe geam in ploaie? si de ce nu pot vedea niciodata luna? cand imi dai furtuna inapoi?

oare fericirea sta intr-o sticla de vin si in pantofi rosii cu toc?

si…de ce lumea nu e asa cum mi-a fost promisa?

Advertisements

no comment

Posted in bicolor si partial... on 14 February 2007 by impropriu

Ce frumos era azi dimineata pana sa ma trezesc…mi-as fi dorit sa raman acolo, invizibila…fara umbrela, in fata intrarii de la cismigiu, cu toti oamenii aceia grabiti si distanti alergand in jurul meu…cu picaturile cazandu-mi pe frunte…aveam senzatia stranie de puritate, parca toata raceala aia ar fi fost magica si ar fi reusit sa ma spele de toate…
Pacat…n-am reusit nici azi sa fiu invizibila…si imi doream atat de mult..macar azi..!!


Pentru ca nu-mi place ziua indragostitilor..nu mi-a placut nici macar cand eram lovita in freza de atata iubire…carcotasii vor spune ca urla singuratatea in mine..poate ca o mai face din cand in cand, dar nu de ziua indragostitilor…atunci doar se bucura de singuratatea ei!


Daca as spune ca mi se pare dezgustator acest comert searbad impodobit frumos cu panglici roz, doar pentru a-i ascunde adevarata stricaciune o sa fiu etichetata drept frustrata..n-are a face…m-au facut asa proprii mei prieteni!
Daca as spune ca in ziua asta 80% dintre barbati sunt de o crasa lipsa de imaginatie veti spune ca sunt nemultumita si pretentioasa…si totusi domnilor va putem anticipa de la prima floare care e inevitabil rosie…trecand prin eternele cadouri, rosii of course (sau pentru cele mai „norocoase” mult asteptatul inel) si terminand cu cinele cu exces de zaharuri…sunteti previzibili pana la ultima rasuflare cu care spuneti un te iubesc in care nu mai credeti de circa 2 ani…

Ma uit in jurul meu…casnicii ratate…aventuri in serie…povesti de dragoste tinute sub pres…relatii care te inspaimanta prin amploarea negativa pe care au capatat-o, oameni fugind bezmetici de lururi atat de simple de schimbat …si atunci inevitabil te intrebi si…pentru ce iti consumi banii si energia sa incerci sa faci o zi de vis dupa un an de cosmar…doar pentru unicul motiv ca in calendar iti apar inimioare, ca doar dehh e ziua indragostilor si asa face toata lumea…sau poate ca ti-ai pus reminder la telefon..hey man..azi trebuie sa-ti iubesti consoarta??!

Si uite asa, vrei nu vrei…pentru cateva ore te apuca o amnezie partiala si uiti ca ieri a aruncat cu scrumiera dupa tine cand a aflat ca o inseli cu sinceritate maxima cu vreo 2 femei…uiti ca toti prietnii tai stiu ca e isterica, uiti ca iubeste pe altul…nu-ti mai aduci aminte nici macar ca iti urasti socrul pentru ca-l poti bate la table…sau ca nu vrei sa schimbi scutece tocmai cand da Banel gol…to ce-i mai amintesti privind-o in ochi…este ca azi o iubesti si maine firar a dracu de treaba o iei de la capat…

Nu-i nimic…fi barbat..si la anul o sa fie februarie…si o sa fie 14 iar..si o sa va fie iar drag unul de altul…

Sa comentez atitudinea femeilor…o sa mi se strige in fata ca sunt ipocrita..poate si eu am facut la fel…desi pragul asta de frenezie nu cred ca l-am atins niciodata…pregatiri intense cu 3 zile inainte…farfumuri…sutiene, rosii ca si creierul lor incins…conversatii care m-au lasat cu gura cascata…etc..samd..
As pune un pariu cu multi din voi…si l-as castiga (poate asa imi cumpar si eu un trabant) cum ca jumate din aceste cupluri ajung sa se certe la sfarsitul acestei minunate zile…pentru ca niciodata cadoul nu va fi cel asteptat…nu va mirosi destul de bine..nu va fi destul de scump…sau poate ca cina nu a fost unde trebuie…sau a fost mult prea scumpa..pentru ca n-au facut dragoste cand au ajuns acasa cu lumanari sau pentru ca el a adormit mult prea devreme dupa aceea (common ladies o face de atata timp)…

Ce-as vrea eu?!…sa fie acelasi cu cel de marti 13…sa se scoale cu parul ciufulit si sa vina cu cravata stramba de la servici bombanindu-si seful…sa-mi aduca o zambila alba intr-o zi de marti…sa-mi aduca un cocker cadou de ziua armatei…sa facem dragoste joia pe plaja si sex unde ne taie capul…si luni…exact luni…sa-mi spuna ca ma iubeste…exact cand vrea el…vreau sa mancam floricele pe iarba in parc…si nu vreau sa am nevoie de o zi sa stiu ca-l iubesc!

Iti doresti un „Valentin” de amorul artei?! Eu nu….am avut un alex..un ciprian..vreo 2 andrei…am incercat sa am un robert si mi-ar fi placut sa am un mircea…dar un „Valentin”…niciodata!

 

tu…cât din tine eşti trecut?!

Posted in bicolor si partial... on 7 February 2007 by impropriu

… o geana, o lacrima, un suflet, 3 sferturi?

… o amintire, 3 regrete, 5 ani…27%?

… un telefon, 2 cuvinte…un om..mai mult?

Nu-i nimic iti spui, il pot pastra, aici, la buzunarul de la piept, printre chei si 2 servetele in caz ca imi curge nasul..

Esti fericit..canti..incanti…iubesti dimineata, si zbori pe un cer sidefiu noaptea..pana cand incepe sa ploua..o picatura..nehh..o ignori cu naivitate de copil, luand-o ca normalitate, apoi un fulger te strapunge, te doare, dar te zbati sa zbori mai departe..un tunet asurzitor care te otraveste si te inneaca..


Zambesti amar si iti aduci aminte de buzunarul de la piept, de copilarii…de flori si fluturi, de libertate…te retragi in spatele gratiilor pe care ti le-ai construit singur…prefacandu-te cu seninatate ca nu poti scapa..inventand ca singura ta evadare e acel ceva ce-ti arde acum pieptul…
Il scoti, il privesti nedumerit…nu stii nici tu de ce a ajuns iar sa-ti tremure intre palme…il stergi de praf si incepi sa-l atingi. Te invarti cu o curiozitate salbatica, nestiind de unde sa-l apuci..oare ma mai cunoaste..a trecut atata timp?!

Dai fuga in oglinda..de parca simpla ta imagine neschimbata iti ofera argumentul si siguranta ca ai putea sa o iei de la inceput…
Te apropii si il zgaltai cu putere, incerci sa-l scuturi de toate regretele, sa-l cureti de greseli…ciudat, dar raman toate acolo…se tin scai drapate fiind de zambete inocente si aparente iertari!
Incerci din rasputeri sa-i intorci cheita timpului care se incapataneaza sa ticaie scotandu-ti la iveala neputinta si furia.

Ssst…zgomot…e prezentul…il strecori cu repeziciune la piept pastrand ramasite curgand printre lacrimi. Iti apleci privirea strangand din pumni cu furie..te feresti si fugi…fara sa stii unde, fara sa stii de ce…fara macar sa stii daca asta vrei. Il scoti iarasi privindu-l…se zbate..incearca sa-ti scape..vrea sa traiasca, sa ajunga in buzunarul altui piept…il opresti si-l privesti mieros, ademenindu-l cu savoarea unor imagini trecute, inviind gustul unor saruturi uscate de timp si singuratate…il iubesti, il alungi..te joci egoist si astepti ca el sa ramana acolo, pion de sah pe o tabla cu o singura dama!

Te trezesti…esti gol in patul unei dimineti prezente, fara buzunare, fara servetele..nici macar cheile nu le mai ai…oare ai visat?! Il cauti frenetic, ti-e frica sa nu-ti pierzi reflexia din imaginea lui..il cauti in tot ce te inconjoara, il cauti in tine…si il gasesti in tacere!

– ma vrei?!
– atunci vin-o spre mine!
– nu pot..sunt sclavul propriilor mele temeri!
ma iubesti?
si atunci unde erai la micul dejun…eu de ce adorm singur?! De ce sunt doar doua talpi pe nisipul umed…si de ce papucii tai nu sunt la capatul patului?!
esti o iluzie care imi alimenteaza anemia prezentului…esti o fata morgana pe care nu vreau s-o prind dar pe care n-am gasit-o decat alergand in zadar in desert…esti visul meu despre cum ar fi putut sa fie!
eu sunt trecut…prin sufletul tau…prin tot ce inseamna fericire si lacrimi…trecut prin suferinta si dureri…pastreaza-ma doar in buzunarul de la pieptul tau..eu sunt trecut!

Iti opresti pentru o clipa disperarea si devii lucid..stii ca trebuie sa-l lasi sa plece…ti-e atat de frica, n-ai invatat inca sa renunti…te uiti neputincios cum iti aluneca printre degete..zambindu-ti..iubindu-te inca…si totusi tu ales pentru amandoi cu atat de mult timp in urma!

 

 

 

 

 

va urma…poate!

 

 

 

 

Andreei….