tu…cât din tine eşti trecut?!

… o geana, o lacrima, un suflet, 3 sferturi?

… o amintire, 3 regrete, 5 ani…27%?

… un telefon, 2 cuvinte…un om..mai mult?

Nu-i nimic iti spui, il pot pastra, aici, la buzunarul de la piept, printre chei si 2 servetele in caz ca imi curge nasul..

Esti fericit..canti..incanti…iubesti dimineata, si zbori pe un cer sidefiu noaptea..pana cand incepe sa ploua..o picatura..nehh..o ignori cu naivitate de copil, luand-o ca normalitate, apoi un fulger te strapunge, te doare, dar te zbati sa zbori mai departe..un tunet asurzitor care te otraveste si te inneaca..


Zambesti amar si iti aduci aminte de buzunarul de la piept, de copilarii…de flori si fluturi, de libertate…te retragi in spatele gratiilor pe care ti le-ai construit singur…prefacandu-te cu seninatate ca nu poti scapa..inventand ca singura ta evadare e acel ceva ce-ti arde acum pieptul…
Il scoti, il privesti nedumerit…nu stii nici tu de ce a ajuns iar sa-ti tremure intre palme…il stergi de praf si incepi sa-l atingi. Te invarti cu o curiozitate salbatica, nestiind de unde sa-l apuci..oare ma mai cunoaste..a trecut atata timp?!

Dai fuga in oglinda..de parca simpla ta imagine neschimbata iti ofera argumentul si siguranta ca ai putea sa o iei de la inceput…
Te apropii si il zgaltai cu putere, incerci sa-l scuturi de toate regretele, sa-l cureti de greseli…ciudat, dar raman toate acolo…se tin scai drapate fiind de zambete inocente si aparente iertari!
Incerci din rasputeri sa-i intorci cheita timpului care se incapataneaza sa ticaie scotandu-ti la iveala neputinta si furia.

Ssst…zgomot…e prezentul…il strecori cu repeziciune la piept pastrand ramasite curgand printre lacrimi. Iti apleci privirea strangand din pumni cu furie..te feresti si fugi…fara sa stii unde, fara sa stii de ce…fara macar sa stii daca asta vrei. Il scoti iarasi privindu-l…se zbate..incearca sa-ti scape..vrea sa traiasca, sa ajunga in buzunarul altui piept…il opresti si-l privesti mieros, ademenindu-l cu savoarea unor imagini trecute, inviind gustul unor saruturi uscate de timp si singuratate…il iubesti, il alungi..te joci egoist si astepti ca el sa ramana acolo, pion de sah pe o tabla cu o singura dama!

Te trezesti…esti gol in patul unei dimineti prezente, fara buzunare, fara servetele..nici macar cheile nu le mai ai…oare ai visat?! Il cauti frenetic, ti-e frica sa nu-ti pierzi reflexia din imaginea lui..il cauti in tot ce te inconjoara, il cauti in tine…si il gasesti in tacere!

– ma vrei?!
– atunci vin-o spre mine!
– nu pot..sunt sclavul propriilor mele temeri!
ma iubesti?
si atunci unde erai la micul dejun…eu de ce adorm singur?! De ce sunt doar doua talpi pe nisipul umed…si de ce papucii tai nu sunt la capatul patului?!
esti o iluzie care imi alimenteaza anemia prezentului…esti o fata morgana pe care nu vreau s-o prind dar pe care n-am gasit-o decat alergand in zadar in desert…esti visul meu despre cum ar fi putut sa fie!
eu sunt trecut…prin sufletul tau…prin tot ce inseamna fericire si lacrimi…trecut prin suferinta si dureri…pastreaza-ma doar in buzunarul de la pieptul tau..eu sunt trecut!

Iti opresti pentru o clipa disperarea si devii lucid..stii ca trebuie sa-l lasi sa plece…ti-e atat de frica, n-ai invatat inca sa renunti…te uiti neputincios cum iti aluneca printre degete..zambindu-ti..iubindu-te inca…si totusi tu ales pentru amandoi cu atat de mult timp in urma!

 

 

 

 

 

va urma…poate!

 

 

 

 

Andreei….

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: