Archive for September, 2007

regrete!

Posted in bicolor si partial... on 19 September 2007 by impropriu

Ieri a fost 13…trebuia să mă aştept să am o zi extraodinar de proastă. Nu ştiu cât îmi aduce ghinion chestia asta, dar cu siguranţă eu tind să mă agăţ de prostii de genul ăsta ca să-mi “scuz” dispoziţia stranie.

Absolut întâmplător, am fost să depun o acţiune la registratura judecătoriei sectorului 5. Birou care se află în incinta Palatului Justiţiei. Trec zilnic pe acolo…mă joc zilnic în drumul meu spre casă urcând şi coborând scările alea de pe cheiul Dâmboviţei, însă n-am intrat niciodată.

Interiorul frumos…o aparentă ordine şi disciplină aşa cum teoretic ar trebui să existe în tot ce înseamnă sitem judiciar. Ferestre înalte..marmură în care îţi puteai oglindi paşii, oameni binevoitori care te îndrumau la tot pasul…Bani europeni învestiţi în ceva frumos cel puţin ca faţadă.

choices.jpg

Era o mare de robe negre, cu guleraşe albe. Oameni tineri purtandu-le cu vădită mândrie. Bâtrâni mai înţelepţi care dădeau sfaturi cu zâmbetul pe buze învăţăceilor lor. Femei puternice ce îşi susţineau cu bărbăţie cauza. Bărbaţi care îşi foloseau farmecul de avocaţi stagiari timizi şi necunoscători în faţa unor judecătoare mai naive. Teatru, putere, siguranţă de sine, atitudine, dramă, zâmbete, negru, lumină.

Da, ştim cu toţii cam ce soi de oameni există în tagma avocaţilor. Şi poate că mulţi dintre noi ştim că fiind altfel poate nu reuşeşti. Însă privit din afară sau pe jumătate înăuntru sunt nişte personaje remarcabile.

Ieri în mijlocul sălii ăleia am avut o imagine de ansamblu a ceea ce aş fi putut fi. A ceea ce aş fi putut deveni dacă mi-ar fi plăcut mai mult cartea…şi nu aş fi optat să fiu sclav în sistemul bugetar.Am avut o imagine clară a ceea ce aş fi putut fi dacă făceam alte alegeri în viaţă!

Dată fiind situaţia dezastruoasă de la actualul meu job m-am umplut de sentimentalisme şi de regrete şi nu ştiu dacă ar trebui să fie aşa!

4-5 se legănau

Posted in bicolor si partial... on 14 September 2007 by impropriu

Dap…sunt într-o stare de ebrietate destul de avansată…dacă o să continui să menţin această pagină în viaţă nu mâine, când voi fi mahmură, ci poimâine când voi fi trează de-a binelea o să vă povestesc că am avut profesori buni în ale fugii în alcool. Îtotdeauna bărbaţii au fost cauza băutelor mele. Ascunşi uneori sub diverse scuze ce-i drept. Însă cel puţin două persoane, din care una eu au ştiut întotdeauna. Am strania senzaţie că dacă mă uit pe lângă scaunul meu voi vedea o dâră lăsată în urma mea. Voi vedea cum mi-a curs din mine toată viaţa şi toată energia. Mda recunosc sunt matoală şi extrem de singură.

Şi te iubesc de mă dor toate cele în mine în lipsa ta…şi mi-e dor de tine de îmi vine să-ţi urlu dragostea sub balcon în mijlocul Bucureştiului ca mii de oameni să ia notă de ce însemni TU în viaţa mea.

Dar ce folos baby?! TU esti acum în braţele altcuiva, între cearceafurile altei femei, cu alte mirosuri impregnându-ţi pielea, cu alte gene zambindu-ti. Cui îi pasă de tot ce zace în mine, cine dă măcar doi bani pe toată durerea mea, cine are curajul să se ia la trântă cu tristeţea mea. TU în nici un caz, Tu alegi fuga…TU alegi să te laşi învins de teamă, TU alegi minciunile şi egoismul…TU meriţi exact ce ţi se întâmplă.

Alcoolul mi-a scos la suprafaţă slăbiciunea, poate că mâine te voi dispreţui şi îţi voi dori răul…aşa cum probabil săptămână viitoare dacă te voi privi în pragul uşii mele la miez de noapte te voi iubi şi mai mult…