Archive for July, 2008

Def Leppard + Whitesnake = oldies but goldies

Posted in bicolor si partial... on 9 July 2008 by impropriu

Au început să cânte pe vremea când ai mei se chinuiau de plăcere să mă conceapă…
Mie mi-au răsunat în urechi pentru prima oară acum vreo 10 ani…
Şi i-am vazut aseară într-un spectacol pe care îmi pierdusem speranţa că-l voi vedea pe o scenă din Bucureşti…

Elliott cu tot cu vocea lui care pare să-l părăsească cât de curând…Vivian Campbell…Collen…Rick Allen and Savage…Coverdale etalându-şi cu succes cei 57 de ani….şi un Whitesnake mult mai tânăr, plin de improvizaţii…

Nu e prea mult de comentat…era de văzut…si mai ales de ascultat…

Calitate…voce…entuziasm..voinţă…intensitate..lumini şi voluptate…alcool..farmec şi putere…Elliot şi “pour some sugar on me”…magie şi public pe post de instrument … Coverdale “soldier of fortune”.. .spectacol… difuzoare…solo de bass…the 80’s in 2008…lasciv şi impecabil…talent şi energie…30 de ani…

.

Advertisements

R.I.P. Mel Galley….

Posted in bicolor si partial... on 4 July 2008 by impropriu

oameni făcuţi să mă scoată din minţi (continuare)

Posted in bicolor si partial... on 1 July 2008 by impropriu

….de data asta preponderent femei, nu că nu ar fi şi bărbaţi în categoria la care mă refer acum, dar sunt mult mai puţini ca număr şi cu siguranţă mult mai puţin enervanţi.

Nu vorbesc de oamenii care îşi doresc cu disperare să fie în centrul atenţiei, care respiră şi se hrănesc cu osanalele ridicate de cei din jur pentru a le proslăvi preaminunată fiinţă. La urma urmei, sunt convinsă, deşi prea puţini dintre noi o recunoaştem, că undeva deep inside cu toţii ne dorim să fim moţul unui grup mai mare sau mai mic de ciumpalaci pe care să îi manipulăm după bunul nostru plac şi ei să ne mulţumească pentru asta.
Întotdeauna acolo unde există cel puţin 3-5 dacă nu mai multe creiere vorbitoare care pot emana diverse laude se va da cel puţin o bătălie pentru putere, pentru atenţie pentru un post de lider neîncoronat al tribului respectiv.

Întotdeauna dimineaţa la cafea, în timpul unui coffe break la un seminar, în lungile pauze de tigară, la team buildinguri sau la berea ce urmează fotbalului, fiecare va încerca din răsputeri să iasă într-un fel sau altul moţ, lăudându-şi mult inchipuitele talente.
De aia sunt cei atât de mulţi care vorbesc mult prea tare, cei specializaţi în glume sexiste şi deloc amuzante, cei care îţi spun acelaşi brave poveşti din mult apusele lor tinereţi, sau cele care nu mai prididesc să-şi pună poalele în cap demonstrându-şi libertinajul prin pronunţarea cuvântului PULĂ fără să roşească şi încercând în permanenţă să fie exact cum cred că vor ceilalţi să fie şi niciodată ele.
Sunt cei care se îmbrăncesc pentru a atrage atenţia, care stau şi aşteaptă “aplauzele” şi recunoaşterea celor mult prea plictisiţi, plictisitori, sau poate prea în minţile lor pentru a constitui o altă categorie decât cea a auditoriului.
Nu-i bai cu toţii am avut şi vom avea momentele noastre de imbecilitate şi mulţi dintre noi suntem chiar amuzanţi.

Dar mă irită la culme, personajele care îşi câştigă adepţii, care adună atenţia celor din jur printr-o continuă şi penibilă victimizare. Mă scot din minţi cei care îşi încheie fiecare conversaţie, fiecare pledoarie cu o privire care spune “sunt o victimă permanentă”.. prefer să mi se plângă de milă decât să fiu ignorat. Şi întotdeauna se găseşte un bou care deschide cutia Pandorei şi devine o prima za dintr-un lung cerc vicios prezidat de “victima” căreia nu-i rămâne de făcut decât stea să-şi frece mânuţele cu un surâs satisfăcut de cât de mulţi proşti a păcălit şi astăzi. Pentru că stai ca idiotul şi o asculţi, îi oferi un umăr de plâns…pe care plânge…asigurându-se că le dai mai departe. Te va impresiona într-un asemenea hal încât vei deveni o cârpă cu care îşi va şterge pantofii ei ieftini cu toc….îţi va suge toată energia şi te va folosi până în momentul în care va considera compasiunea ta absolut nefolositoare şi inutilă…când te va mai folosi pentru ultima dată, ponegrindu-te în faţa unui la alt prost care îţi va lua inevitabil locul…

Poţi să le faci pe plac cât vrei, oriunde vrei, oricând vrei…poţi să le dai nu doar ce vor în momentul ălă ci şi în plus…poţi să te oferi singur pe tavă tăvălit prin zahăr pudră şi cu un măr în gură…cred că ai putea să-ţi dai şi foc…va fi în zadar pentru că nimic nu îi va satisface niciodată. Şi nu pentru că nu le-ar ajunge, nu pentru că nu ar fi cu adevărat mulţumiţi…ci pentru simplul motiv că văitatul lor zilnic este singura lor conductă de la care îşi pot suge atenţia. Pentru simplul motiv că se simt incapabili să atragă privirile şi urechile celor din jur într-un alt fel decât printr-un vaiet prelung.

Dacă doreşti să-i îndepărtezi…încetează să-i asculţi, să-i compătimeşti…să le dai imediat toate lucrurile fără de care pretind că nu pot “supravieţui”…nu mai lăsa de la tine pentru a-i satisface pe ei…

……to be continued…..