Archive for September, 2008

iar am o zi proastă…

Posted in bicolor si partial... on 29 September 2008 by impropriu

doar e luni, nu?!
Lunea e cea mai proastă zi din săptămână, e clar..o simt în urina de dimineaţă…de fiecare dată. N-am putea oare, noi cei care detestăm definitiv prima zi a săptămânii, să purcedem mână’n mână într-o iniţiativă legislativă care să susţină începerea săptămânii de lucru marţea?!
Pen’ că m-am culcat oarecum târziu…în mod evident m-am trezit şi mai târziu…ceea ce m-a pus în imposibilitatea de a ajunge la locul de întâlnire cu micul matiz verde al colegei ce mă mai cară la servici. Bun asta însemna metrou…
Care metrou, dacă îl ştiţi…pantilimon – eroilor via unirii şi-a urmat cursul firesc fără să-i pese câtuşi de puţin de faptul că pentru mine e luni dimineaţă, că mi-e silă/lene/scârbă să mă duc la serviciul magnific sau că sunt privată de sex de aproape o lună ceea ce mă face mai ciufută decât de obicei…
Dacă mai există vreun pinguin ca mine care circulă pe aceeaşi rută dimineaţa pe răcoare, adicătelea 7 – 7 şi 10 fix…poate reuşeste să-mi explice şi mie logica Metrorexului în a veni din 10 in 10 minute când lumea stă ciorchine să plece pe la întreprinderile şi uzinele statului sau ale vreunui patron burtos cu merţan. Sau de ce la absolut fiecare staţie câte un maistru mecanic sau cum se numesc sofeurii ăştia de stau lăfăiţi în cabinele lor…trebuie să se isterizeze oarecum surprinşi că tu domne nu laşi metroul să plece din staţie pen’ că insişti cu încăpătânare să te sui într-un vagon plin până la refuz. Doar nu oi vrea să şi ajungi la timp la servici…?! Ei drăcia dracului…
Şi când eşti deja în culmea spumelor şi curg apele după tine, că doar e aproximativ iarnă afară deci nu ne mai trebuie niciun fel de ventilaţie înauntru, să-mi spună şi mie cineva de ce în fiecare dimineaţa opreşte preţ de 5 minute în staţie la Izvor?????!!!!!!!!!!!!! E chiar atât de greu să te sincronizezi cu metroul de vine din direcţia opusă?
Mai las-o dracului de treabă…că o să cedez într-o bună dimineaţă…într-o bună dimineaţă de luni şi-o să mă duc să-i fut două palme peste ochi aluia de ţine maneta…

La mine in faţa blocului, căci eu prestez job într-un bloc..stă relaxată o salvare…oare după cine o fi venit?!

Desigur că lunea ar trebui să fie ilegal să munceşti. Lunea ar trebui să stai la cafele…să-ţi povesteşti eventualele aventuri erotico-sexuale de weekend…să fumezi mult…şi din vorbă în vorbă să se facă ora 4 când tu mai încasezi banii contribuabililor pă o zi şi te duci relaxat acasă la tine..sau la alţii după caz şi după posibilităţi.
Asta aşa într-o lume ideală sau dacă ai lucra într-un sanatoriu de debili unde fiecare zi e duminică. Trist e că după ce că te deranjează pe tine şeful cu diverse şi diversificate solicitări, care evident din pucntul tău de vedere ar putea liniştit să aştepte până mâine, trebuie să mai deranjezi şi tu pe alţii care în mod sigur vor deranja la rândul lor. Şi uite aşa lunea dis de dimineaţă însămânţezi ură între semenii tăi. Şi tu de fapt n-ai nicio vină…tu nu vroiai decât să bei cafele să fumezi mult şi să-ţi povesteşti aventurile erotico-sexuale. Ţi se pare corect?!

Am vărsat cana de cafea, tipic aş spune…pe birou..pe lucrări…pe scaun şi pe perete. N-am dat deloc pe mine…dar nu e timpul pierdut….Mă bate gândul să port o mare bărbiţă care să mă protejeze de toate eventualele bale care mi se scurg în decurs de 8 ore…

Pe colegul meu l-a sunat nevasta şi la certat că nu i-a plătit factura la telefon drept pentru care ea acum după ce că a trebuit să se deplaseze singură în acest scop mai plăteşte şi penalităţi…Nu că m-ar fi interesat da’ femeia “vorbea” foarte tare în telefon…

e 1 jumate deja..hai că din vorbă în vorba se face ora 4 şi v-am mai mâncat banii degeaba o zi…

Andreea Raicu s-a despărţit în sfârşit de Chirilă..le-a luat cam mult ca să bage de seamă că unul e hais şi altul cea. Lumea le-a tot spus..da’ ei nu şi nu…Dar oricum Tudor îţi stă mai bine să mergi la frizer decât la hair stylist…şi în mod sigur e mai bine în Vamă decât la Monaco…

Salvarea e tot acolo…

austria

Posted in bicolor si partial... on 17 September 2008 by impropriu

Vreţi să mergeţi în Austria?! Vă recomand cu căldură, fie vară, fie iarnă, fie septembrie. Dar să fiţi nişte oameni normali la cap şi să luaţi avionul sau o maşina mică.
Noi am fost cu autocarul, circa 50 de oameni. Autocar care are limită de viteză la 100km/oră, de unde au rezultat 12 ore până la Timişoara…unde cine a putut să doarmă unde am fost cazaţi a dormit, cine nu, ca mine de exemplu a bătut cârciumile din oraş toată noaptea, ca şi cum oboseală de pe drum nu era de ajuns. De acolo încă 14 ore până la destinaţia minunată, asta incluzând pauze de pipi, multe pauze de fumat şi una bucată oră şi ceva în care am orbecăit de nebuni până am găsit locaţia.
Desigur distracţia nu se poate egala, într-o maşină sau într-un avion nu poţi dansa, nu poţi fi într-atât de rupt de oboseală încât să dormi lungit pe mijlocul culuoarului cu toata lumea mişund pe lângă şi peste tine…şi dacă te rătăceşti aşa cum au făcut-o bezmeticii noştri de şoferi măcar poţi întoarce maşina, nu rămâi înţepenit pe nişte straduţe minuscule în care autocarul nostru încăpea la limită.
Culmea e că nu ne-a claxonat nimeni că am blocat preţ de juma de ceas circulaţia unui târg întreg şi chiar au încercat să ne ajute…iar dacă ne-au înjurat au făcut-o ulterior, nu urlând prin geamul deschis al maşinii.

Dacă aş fi fost să vizitez Viena sau măcar Innsbruck-ul care era la 40km de noi şi aş fi venit crăcănată de entuziasm ar fi fost ceva firesc şi pentru mine şi pentru restul. Dar n-am crezut c-o să fiu atât de fermecată de un orăşel de munte cum e Buşteniul sau Sinaia noastră, pe care le detest din tot sufletul. Mă rog, comparaţia e puţin forţată, cred că mă refeream doar la întindere sau număr de locuitori întrucât restul face parte dintr-o altă poveste pe care noi n-o s-o trăim niciodată.
Hotelul, în Stumm – Zillertall un orăşel de vreo 2000 de locuitori pe care nu prea am apucat să-i văd la faţă. Am văzut doar florile de la balcoanele lor, câmpuri întregi de porumb crescut la linie în mijlocul munţilor, străzile mai curate decât garsoniera mea în momentul de faţă şi copii gălăgioşi care plecau extrem de organizaţi dimineaţa la şcoală într-un moment în care eu debea îmi sorbeam cafeaua pe un balcon de unde se vedea zăpadă pe vârfurile munţilor şi turla unei biserici. Până şi vacile b&w cu talăngile lor păreau idilice în peisajul ăla…sau poneii care se ridicau în două picioare bucuroşi de vizitatori şi atenţie…
Meciurile la vreo 8 km mai departe, în Fugen, o altă poveste, însă la fel de frumoasă. Pentru mine, un personaj care a schiat de 3 ori în viaţa lui, a fost mai mult decat cea mai cunsocută staţiune de schi din zonă, mai mult decât un loc unde găseşti cele mai tari pârtii din valea Ziller. Pentru mine era un loc unde casele păreau din turtă dulce şi te aşteptai ca un Hansel şi Gretel să te întâmpine la fiecare colţ. Flori, multe flori…cafenele…bere bună…oameni zâmbind tot timpul…şi cel mai bun ştrudel de mere cu vanilie pe care l-am mâncat în viaţa mea…

Din păcate au fost zile prea pline de activităţi ce păreau oarecum superficiale în comparaţie cu decorul din jur, şi n-am prea avut timp de plimbări în pas de dans tirolez…multe le-am văzut prin geamul murdar…însă chiar şi aşa…mă tot întreb de ce dracului alţii pot şi noi nu?! Ce p…mea au avut aia de-a lungul timpului în plus faţă de noi?!

Şi pentru că am fost, as usual, cu mintea în crăci, şi în singurele momente când am străbătut oraşul la picior, am uitat aparatul foto, m-am văzut nevoită să fur nişte pozici de pe net pentru exemplificare…

Va urma…