am puşculiţa mea sunt pionier…

Imposibil să nu fi avut când erai copchil de-o şchiopă şi primeai bani de pe la toate neamurile după ce te băloşeau şi te trăgeau de fălci, un porc ciobit şi inevitabil roz…o cutie de metal foarte colorată dar extrem de ruginită sau poate doar un borcan cu capac de plută cu simpla funcţie de puşculiţă.
Chestii de copii tâmpiţi ar spune unii renunţând la chestia asta imediat după ce au început să se bărbierească prin diverse zone erogene. Mă întreba cineva acum ceva timp de ce dracului buzunarele de la toate genţile mele sunt pline de mărunt…ştiţi măruntul ăla pe care îl ignoră toată lumea sau măruntul ăla pe care îl înlocuiesc vânzătoarele rămase permanent în pană cu diverse gume şi chibrituri…
Păi îi pun la puşculiţă îi răspund eu cu cea mai inocentă mufă posibilă. Ce puşculiţă neicuşorule ai inebunit, pai avem portofel cu hârtii de 5 milioane (by the way există hârtii de 5 milioane? ) şi buzunare pentru euroi plus cel puţin două master carduri?!

Din ciclul lucruri care mi se întâmplă numai mie, nouă de data asta să vă relatez şi de ce uneori o puşculiţa e bună la casa omului….
Eu înainte de salariu, bine că eu de a doua zi după salariu pot să afirm cu tărie că am starea materială de dinainte de salariu…magnifica mea prietenă la mine de o săptămână pentru rezolvarea unor treburi costisitor de personale. Aseară constată că pentru finalizarea lucrărilor de azi nu mai există material. Deschid portofelul şi constat fără nici cea mai mică urmă de suprindere că posed incredibila sumă de 20 de lei..adicătelea 200 de mi…

Buuunnn..scot micul card unde din fericire mai existau niscaiva resurse. Duduia scoate caşcavalul şi toată lumea e fericită..Pentru siguranţă însă îi mai parvin nişte bani azi, tot pe cardul meu aflat încă în posesia ei, care să acopere toate cheltuielile şi toată lumea să fie şi mai fericită decât fusese ieri…

Evident că nimeni nu a luat în calcul un aspect minuscul. Şi anume că bucuria Andreei de a se reîntoarce la cuibuşorul ei de nebunii  se va manifesta printr-o senilitate maximă de moment şi în decurs de 50 de metri de la bancomat până în faţa uşii va pierde portofelul…Eii cine dracu ar fi putut prevede asta…doar azi nu e nici 13 şi nici măcar marţi…

So…declarăm pierdut portofel cadrilat conţinând mai multe bucăţi bani de la care evident ne-am luat gândul, una bucată card GOL  Bancpost pe numele meu pe care nu-l mai vreau că şi aşa era gol şi zgâriat şi una bucată buletin pe numele ………. pe care ea, că eu sunt mult prea pesimistă, spera să-l recupereze de la vreun om de bună credinţă, care va dispune de atâta bună credinţă încât se va deplasa pe banii lui sau ai noştri până la poştă să il expedieze…

Râdem glumim..da în juma de oră cu ce pleacă fata acasă. Cum cu ce?! Călare pe puşculită. Adevărat că poate nu e la fel de comod ca un mastercard dar cu siguranţă e mult mai greu de pierdut…
E drept c-am stat strâmb cam 10 minute să numărăm toţi mărunţii din lume şi a trebuit cu nişte mufe disperato-triste să spunem oftând toată lunga poveste cucoanei de la magazinul din colţ pentru a ne accepta deşi, culmea, nu era în pană, punguţa cu “n” bani…Îi mulţumim pe această cale!!!

Aşa că pentru cazuri disperate şi extrem de urgente…cine n-are puşculiţă să-şi procure nene!

PS: Întrucât alea doo sute de le-aveam aseară s-au transformat într-o mare shaormă şi una bucată pachet de Lucky…mă ofer cu disperare spre întreţinere, domnilor generoşi, o săptămână până la salariu. Consum minim garantat!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: