Archive for January, 2009

lui Felix….

Posted in bicolor si partial... on 30 January 2009 by impropriu

Dacă ţi-aş spune că un cineva mi-a scris o poezie?! Ai presupune din start că e vorba de un nou iubit. Eu aş da din cap, a nu.. Mai apoi ai spune că e fostul iubit, aş lasă capul în jos în tăcere şi ai înţelege. Apoi scărpindându-te în cap ai încerca cu…unul din mai vechii iubiţi. Ei bine nu…pentru nici unul din foştii mei iubiţi nu am contituit aşa o inspiraţie. Aha ştiu…e un coleg super amorezat…eu aş rade cu poftă şi aş spune că totuşi nu.

Dacă ţi-aş spune că e un bărbat pe care nu l-am întâlnit niciodată?! Ce-ai spune?! Eu aş putea spune multe…sau  mai bine nu. O s-o pun la păstrare în sertarul de cadouri preţioase, ca să mă pot întoarce s-o citesc ori de câte ori, înconjurată de rahatul zilnic, voi vrea să zâmbesc în linişte…

Şi după cum zicea Anais each contact with a human being is so rare, so precious, one should preserve it. O să fiu definitiv pierdută debea în momentul în care o să fiu întra-atât de dementă încât n-o să mai pot face asta.

enjoy…Iarna mea…

PS:  Moş Crăciun nu există!


Protected: …şi despre alţi demoni…

Posted in bicolor si partial... on 19 January 2009 by impropriu

This content is password protected. To view it please enter your password below:

dragă…

Posted in bicolor si partial... on 14 January 2009 by impropriu

eye-through-a-keyhole

…cam de ce îmi cauţi cuvintele?! Nu ştii că nu mai am cui scrie, nu mai am cui vorbi…mi-am pierdut şi eu publicul. Crezi că pot înlocui prezenţa ta cu două clickuri zilnice?! Nu ma inspiră în mod deosebit voayeorii care trag cu ochiul pe gaura cheii fiindu-le prea frică să bată la o uşa care oricum e întredeschisă tot timpul.

Nepăsător cum eşti vrei să afli cum o mai duc?! Vrei să afli ce mai fac ai mei…dacă mai îtreabă de ai tăi..?!

Am fost acasă de Crăciun…ştiu atât de penibile pentru tine aceste sărbători şi nevoia noastră a celorlaţi de a le sărbători, total de neînţeles. Iaca, eu făcând parte din ceilalţi…m-am dus acasă…nu mai călcasem pragul ăla de mai bine de jumate de an. Mă tot autosugestionasem cu tot felul de prostii încât uitasem cât de bine îmi e acolo şi câtă linişte îmi aduce.

Am avut timp de mine…am avut timp de bântuit cu Andreea…you know..ochi de căprioară. Dap face bine în general…desigur că a întrebat de tine…şi da, dacă vom face sex vreodată pe tine te voi chema. Am avut timp de prieteni vechi…de prieteni noi. Aşaaa…am vorbit cu tata, cum ar veni chiar am comunicat ca doi oameni normali la cap. Nush exact cum s-a întâmplat şi nici nu stau să analizez că poate stric magia. Ahh şi am vazut din nou “dragostea care durează tot 3 ani ” si a treia oară cand am vazut-o…şi iarăşi am plecat totalmente inamorată de Cristi Iacob…ştii tu cum mă prinde pe mine flama de absolut orice.

Şi-apoi după teatru am descins în superficialitate şi băutură…desigur că am băut ceva, chiar mă mir că nu te-am sunat…şi-am dansat pe un pian într-o fustă scurtă în care n-ai mai apucat să mă vezi. Am plecat satisfăcută ca am bagat groază în 3 sferturi din barbaţii pe acolo…care cred ca s-au cărat cu ideea ca ne iubim prea mult intre noi ca sa-i observam…Şi nope…n-am luat nici unul acasă…şi mă jur că nu mă scarpin la nas în momentul ăsta..

După care mi-am luat rămas bun şi mi-am zis că trebuie să mă întorc tot mai des acasă pentru că nu mai găsesc nicăieri ce am acolo. Touching, huh?!

Tu?! Ahh…nu-mi poţi răspunde din spatele uşii…poţi doar trage cu ochiul.. Odihneşte-ţi puţin pupilele că vreau să mă schimb şi-apoi să-mi deschid o bere..

Aşa…unde rămăsesem?!

Ahh…m-am întors în mizeria asta de oraş unde la colţuri încă mai am uneori senzaţia că te zăresc, pentru ca mai apoi să refuz cu încăpăţânare să mai treversez acea stradă de teamă să nu-ţi întâlnesc fantoma. Şi aşa mi-aş cumpăra nişte ceaiuri de la magazinul acela de la colţul blocului tău…dar mai bine nu…

Ştii anul ăsta n-am mai simţit sărbătorile astea ca pe aşa o cocoasa greu de carat. N-am mai fost atât de dementă ca anul trecut. Desigur că am refuzat un cadru festiv…cluburi cu sclipurici…vanghelioane sau deja eternele plecări la munte. Unii nu se plictisesc niciodată de acelaşi rahat.

Desigur că am băut…dintr-o ploscă lucioasă si-apoi direct din sticlă…dar în aer liber la minus câte grade s-or fi resimţit în seara aia în Piaţa Constituţiei. Şi l-am ascultat pe Bittman pe care într-un stadiu normal mă jur ca nu l-aş mai putea suporta…si pe distrusul ăla de la Voltaj…şiii a mai fost cineva…si am vazut la teve a doua zi că a fost şi nenea Oprescu…din al cărui cârnat n-am apucat să mănânc…poate la anu…dacă nu l-or scote la pensie..

Şi recunosc acu în “intimitatea” imensului virtual că trăiesc cu vaga senzaţie că te-am jelit preţ de câteva secunde la miezul nopţii… culmea, râzând…cu poftă…and god that felt good!

Şi m-am liniştit…mi-am făcut curăţenie, m-am descotorosit de toate fosilele rămase prin viaţa mea…că mă simţeam oarecum o concurenţa a muzeului Antipa Mi-am aranjat totul în sertăraşe etichetate ca să le pot scoate uneori când mă apucă dorul.

Şi de data asta nu mi-am mai făcut planuri…n-am mai pus rezoluţii…pen’ că după cum zicea Anais…the habit of making plans, of criticizing, sanctioning and molding my life, is too much of a daily event for me…

Tu?! Ce-mi mai povesteşti?! Ce mai fac ai tăi…mai întreabă de ai mei?!