nu ai voie…

Încă îl iubeşti?!

Sigur că îl mai iubesc, o să-l iubesc mereu într-un fel sau altul. Şi acum îl iubesc în atât de multe feluri care mă suprind şi pe mine…cu tristeţe…cu furie…cu indiferenţă…cu pasiune. Şi aşa va ramâne indiferent câţi ani vor trece peste mine, indiferent câţi bărbaţi vor trece peste şi prin mine, indiferent dacă va fi să rămână cineva.

Nici măcar nu ştiu dacă îmi doresc să-l revăd….nu ştiu dacă îmi doresc să-mi mai vorbească vreodată. Uneori cred că mi-a lăsat suficientă hrană…deşi uneori gândul de a-l întâlni întâmplător pe un trotuar insipid, mă gâtuie…pentru că nu m-aş putea sătura nicodată…

Am încetat să încerc să înţeleg şi am încetat să-mi mai pun întrebări…nu vreau să ştiu de ce…şi nu vreau ca lumea din jurul meu să încerce să priceapă ceva…E unicul “lucru” care îmi aparţine, pe care nu vreau să-l împart cu absolut nimeni….ţie şi ţie…vouă…nu vă dau nici un drept asupra amintirilor mele indiferent ce loc ocupaţi…doar eu îmi pot cotrobăi prin gânduri…doar eu pot să-l aduc înapoi din uitare…

Sunt singura care are voie să-l disece din amintiri…şi doar atunci când nu-mi face rău. Sunt singura care îl poate invoca…în cuvinte sau lacrimi…în zâmbete sau în pumni încleştaţi…

Doar eu îţi pot povesti ţie cum n-a fost niciodată, doar eu pot râde vorbindu-ţi de absenţa lui….numai eu îl pot gândi în tăcere…numai eu îl pot detesta….aşa cum numai eu ştiu să-l am în vise…

Tu…şi tu…voi….doar îmi puteţi asculta zâmbetul…şi vă puteţi revolta în tăcere….

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: