sorry…we’re…

puncte…puncte…

categoric…

pe lânga nepoata-mea…poezii…cântecele…prăjituri întinse pe toată faţa….dansuri…izmeneli…

cel mai mişto la gradi…a fost de departe….instructorul de samba 😀

monica pizdi-ridzi

mă uit şi rămân crăcănată pen’ că în momentul ăsta duduia se reproduce cu succes la sinteza zilei. tre’ să ai un mare tupeu sau să fii de o crasă nesăbuinţă să te ştii cât eşti de tălâmbă şi mai ales atât de slabă de înger şi să te arunci ca o oaie pe islaz direct în gura lupului.

ahhh, doamna monica pizdi-ridzi ce aţi făcut de când sunteţi mega ministră? păi am făcut neşte concerte de 2 mai…

breee…lasă-le dracului de concerte că alea le fac şi alţii…zi ce ai produs concret CA CAp al ministerului…

pai domnilor noi vom face neşte covoare ţesute de olimpici…şi vom înşira neşte mărgele pe bârnă…şi vom da sigur, prin bunăvoinţa lu’ tătucu băse o medalie postmortem, familiilor canotorilor care vor fi siguri călcaţi pe cap de şalupa lu’ moni columbeanu pe lacul snagov…

cucoanăăăă….eşti proastă ce ai făcut…la timpul trecut…la perfect compus…în cele 6 luni de cand eşti acolo…

ahh păi am făcut o hotărâre de guvern pentru descentralizarea sălilor de sport…

woooouuuuu să mori tu. gata m-am sufocat de încântare. zic să te duci în concediu liniştită că bănuiesc că te-a sleit de puteri un HG.

şiii…ce credeţi dl. boc piticul de grădină ar trebui să-şi prezinte scuzele tonomatului? păi măi nesimţiţilor voi vă luaţi de elenuca de 2 ani….tz tz tzt…nesinmţiţilor care sunteţi voi nesinţiţi….

alooo….femeie în ce film joci?doreşti o schemă, bagă ceva de boc şi lasă abureală de cloşcă bătrână în nevoie acută de aşi apăra plozii inapţi de a se descurca singuri..

deci cred că 90% din piliticieni în 90% din cazuri pot vorbi 2 ore fără să transmită absolut nimic, dar cred că 89% din ei măcar dau impresia că se menţin înăuntrul subiectului. dar femeia asta este din cu totul alt film. o fi bine să fii atât de tălâmbă şi totuşi sa fii ministru al tineretului şi sportului…?!

şi se reproduce în continuare, coafată toată ca o coţofană, jurându-se că să-i sară ochii din cap că eba mai nou leba, nu a urcat pe scenă la concert la petroşani….fără să ştie tălâmba că prostănaca ailaltă a postat pe blogul propriu cum a cântat ea alături de voltaj în faţa publicului. şi cam ce reacţie putea să aibă la aflarea acestei minunate veşti…decât să spuie că aia mică mai minte şi ea aşea pe blog ca să facă trafic…sau o fi visat mititica, dar pe scenă nu a fost sigur…şi în mod sigur toţi oamenii care confirmau pe forum că au vazut cu ochii lor acolo sunt bolnavi de cataracă galopantă deci sigur au confundat-o cu bateristul…

cât priveşte povestea că într-un sediu de pd-l existau scrise pe o tablă instrucţiuni pentru proşti, care au dovedit încă o dată cât sunt de proşti uitând să o şteargă…despre cum şi câte voturi trebuie să culeagă pentru cel mai tânăr vlăstar băsescian….este priceless…

update: poftim de vezi aci

recomand prison break…

am vazut primele episoade acum mai bine de un an şi m-am lipit efectiv de televizor. apoi am vazut pe nerăsuflate doup serii care mi-au tăiat răsuflarea…m-au făcut să mă ridic din pat şi să m-agit prin casă certându-mă cu nişte imagini care se durulau în faţa mea…m-au înfuriat…m-au întristat…m-au dezamăgit…

şi-apoi am făcut o pauză de el…şi l-am uitat întru-câtva…

azi dimineaţă la 6 jumate după un remember al primelor 3 serii îi jeleam sfârşitul..

sfârşit dezamăgitor la prima vedere dar pe măsura înregii aventuri. sfârşit care îţi dezvăluie până la urmă despre ce a fost de fapt vorba pe parcusul atâtor episoade.

şi-l recomand mai presus de un simplu film cu deţinuţi…evadări şi oameni împuşcaţi la tot pasul. îl recomand ca film despre minţi sclipitoare…despre trădare…despre prietenie şi sacrifiu…despre familie…despre dragoste în toate formele ei….despre propriile noastre închisori…despre libertate. lucruri de care dacă le întâlneşti în viaţă poţi spune că ai asistat la un miracol.

şi mă declar fan nu a unui actor arătos ca wentworth miller…ci a personajului michael scotfield…

i need a vacation…

deci nu mai pot…că-mi vine să şi plâng cu lacrimi de copil…vorba “poetului”…

nu mai pot cu uşa de la bucătărie care e stricată şi care trebuie trântită de 430 de ori ca să se inchidă de îţi vine  să iei un topor şi s-o crăpi…

nu mai pot cu uniforma nene. asta e bomboana de pe tortul automatizat al vieţii mele. sună telefonul îl închid. sună al doilea telefon îl dau pe snooze care sună de fix 3 ori din fix 5 in 5 minute. mă dau jos din pat înjurând, mă uit în dreapta mea constat în fix fiecare dimineaţă că tot singură sunt şi deja mă apucă tristeţea.

mă duc la baie îmi pun fix aceeaşi cantitate de pastă de dinţi şi cu periuţa vârâtă în gură mă duc şi fac cafeaua care în 3 din 5 zile se varsă pe aragaz. fac un duş de fix 5 minute, fumez fix o ţigară în timp ce îmi întind fix aceeaşi cantitate de boială pe faţă. de regulă aici intervenea prima diversitate a zilei…cu ce dracu mă îmbrac la servici? eii bine cooperativa a avut grijă să mă scape de acest zbucium zilnic. şi îmi iau fix o cămaşă albă (pentru că aia din dotare este de tablă), fix aceeaşi fustă gri şobolan, fix aceeaşi cravată bleumarin cu care îmi vine să mă atârn în fiecare dimineaţă de tocul uşii de la intrarea în cooperativă, doar doar o să trag vreun semnal de alarmă.

nu mai pot nici cu femeia de servici a scării care aproximativ de două ori pe săptămână îmi spune cât de mult şi-a dorit să se facă poliţistă…cucoanăăăăă nu sunt senilă…încă…am înţeles…în plus, uită-te la faţa mea, ţi se pare că e vreo fericire?!

nu mai pot cu acest serviciu care s-a transformat într-un circ greu de suportat pentru un om întreg la cap, dapăi pentru unul ca mine…nu mai pot cu toţi oligofrenii care mişună slobozi plini de importanţă. nu mai pot cu toate babele rămase din paleolitic în zona de acţiune şi care întineresc pe zi ce trece pentru că te sug pe tine de energie…şi tu nu înţelegi de ce dracu te ofileşti ca o smochină. nu mai pot cu oameni în care te-ai încrezut ani şi care sunt obligaţi să plece spre alte zări  doar pentru a face loc altor fosile ale sistemului. nu mai pot cu noi care rămânem pe loc şi o sugem în cel mai firesc mod posibil contra modicei sume de 25 de milioane pe lună. nu mai pot că senzaţia că munceşti în zadar a devenit o certitudine.

nu mai pot cu echipa de fotbal a marilor succese care nu s-a mai reunit în complet de pe vremea când ne-a venit ideea să o formăm…drept pentru care la mult aşteptatul campionat din bulgaria vom juca probabil la abandon şi vom sta ca sconcşii la soare…drept pentru care renunţ şi la unul din puţinele lucruri care îmi mai produceau plăcere.

nu mai pot cu faptul că sunt în gaură a doua zi după ce am luat salariul şi plătesc toate hangaralele. nu mai pot să merg în parc în fiecare sâmbătă nu doar pentru că îmi face plăcere ci în special pentru că e moca.

nu mai pot cu oamenii din jurul meu care nu înţeleg fenomenul şi au în permanenţă senzaţia că exagerez. nu mai pot cu oamenii pricinoşi…botanişti din motive care mai de care mai puerile…nu mai pot duce responsabilitatea bunei dispoziţii a altora din jurul meu când eu însumi sunt muci. cu oamenii cărora le spui de 1 miliard de ori ceva şi înţeleg exact invers doar pentru că aleg să creadă că faci vreun joc erotic. nu mai pot cu oamenii care îmi spun că banii nu aduc fericirea dar ei îşi permit absolut orice…cu oameni plini de sfaturi dar care nu au trăit nicio secundă în viaţa mea. nu mai pot cu oamenii optimişti care fredonează toată ziua.

nu mai pot să nu mai am răbdare să văd finalul unui film…să citesc mai mult de 10 pagini dintr-o carte…să stau de vorbă cu oameni “normali”…să ascult…să vorbesc…

…să-mi mai pun un pahar de vin….

…aşa…

nu mai pot să fac exact acelaşi lucru în fiecare zi.

nu mai pot să mănânc numai frunze timp de o săptămâţnă şi să nu slăbesc 1 gram….

nu mai pot cu internetul şi atât.

nu mai pot să fumez de draci un pachet jumate de ţigări pe zi…dar totuşi asta fac.

nu mai pot doar eu cu mine.

nu mai pot singură.

vreau o vacanţă departe de toată demenţa care mă îmbolnăveşte mai rău decât sunt deja…vreau în pustietate departe de toată lumea…nu mai vreau pe nimeni în jurul meu în afara acelora care joacă în acelaşi film cu mine…

vreau să-mi iau lumea în cap…

 

susţin parada gay…

…printre altele…şi nu pentru că lately sunt gică contra no matter what.  şi le susţin şi drepturile…şi nu pentru că deja mă gândesc serios să mă “convertesc” la lesbianism. ci pentru că mi se pare o aberaţie interzicerea căsătoriei între două persoane de acelaşi sex..sau măcar acel parteneriat înregistrat pe care, culmea noi, ca legislaţie, îl recunoaştem străinilor care vin şi unii mai bezmetici şi rămân, în mirifica noastră ţară.

descopăr acu pe net, că pe vremea lui cuza când ne inspiram de la francezi, mai mult decât în materie de poşeţi şi parfumuri, naţia noastră era mult mai tolerantă. iaca citat din codul omului, prevedere ce a rezistat se pare până la carol doi “Codul nostru penal actual a urmat sistemul Codului francez, adică actele sexuale contra naturii sunt din punct de vedere penal sancţionate în aceleaşi situaţiuni când devin pedepsibile şi relaţiile sexuale normale. Aşadar, numai atunci când se constată ca atare că actele au fost săvârşite cu violenţă (art. 263 CP) sau în aşa chip încât s-a adus un ultragiu public contra pudoarei (art. 262 CP), ele vor cădea sub rigorile legii penale”.

susţin parada gay pentru ca naomi şi alti/alte dezaxate/ţi nu reprezintă comunitatea gay. doar că noi suntem o naţie de tâmpiţi care promovează asemenea specii pentru rating, pentru ca mai apoi toţi bezmeticii să reducă absolut toţi homosexualii la asemenea descreierate/ţi…

unii zic că homosexualitatea este înăscută…ştiinţa spune că ba. io cred că adevărul este pe undeva pe la mijloc. că tot ştiinţa spune că în fiecare din noi zace câte o sămânţă de atracţie pentru pentru acelaşi sex…sămânţă care se recunoaşte şi apoi se dezvoltă, sau invers, în funcţie de mediu…probabil că sunt o gramadă de oameni care crapă cu asemenea porniri înfrânate din pricina modului de a gândi cu care au fost crescuţi ei şi cei din jurul lor.

citeam mai devreme pe cineva care se revolta oarecum la gândul că se duce cu copilul în parc şi ăla micu vede pe doi ţinându-se de mână. aoleu, dacă se duce la grădi şi îşi pupă colegul de bancă. mai oameni buni, eu cred ca ăştia mici sunt perspicaci şi că vorbesc 3 limbi la 3 ani dar până la o vârstă deşi asimilează orice nu au capacitatea de a şi înţelege. că de aia pentru mulţi povestea cu barza funcţioneaza şi după ce au văzut scene de sex la televizor pe care le reproduc dar nu le înţeleg.

şi dacă îl creşti pe ăla micu într-un bol de cristal ferit de asemenea adevăruri şi-apoi îl trimiţi la liceul militar ca să-şi continue educaţia rigida…si în timp ce face lupte greco romane intr-un cadru exclusiv masculin i se scoală ditamai ştromeleagul cand e călare pe colegul de trupă. ce dracu faci dacă îi mai şi place şi necunoaşterea lui îl face şi mai curios?! pariez că devine gay…îmi imaginez că unele instincte bat orice educaţie…şi dacă pierd îl transformă într-un frustrat şi un nehotărât în privinţa sexualităţii lui…

susţin parada gay pentru că are loc o dată pe an. pentru că e de fapt singurul drept pe care îl au şi pentru ăla tre să obţină 100 de autorizaţii.

susţin parada gay pentru că dacă ne vrem o naţie care tinde spre o civilizaţie occidentală tre să acceptăm că mai avem şi din ăştia printre noi…şi ar trebui să fim oarecum mulţumiţi că nu sunt atât de mulţi ca prin alte părţi…

susţin parada gay pentru că nu poţi refuza libertatea omului de a se exprima, libertatea de opţiune a fiecăruia, recunoaşterea unor drepturi pe care ar trebui să le aibă by default…ca noi toţi…dacă închizi ochii şi te prefaci că nu ăi vezi, dacă spui că nu ai nimic împotriva loc cu condişia să rămână sechestraţi în propriile lor case, dacă le negi întru-câtva existenţa…asta nu te face un libertin…nu înseamnă că îi accepţi…aşa cum nu înseamnă că ei nu există…că nu se manifestă…că nu îţi pot fi prieteni fără ca tu să ai habar….

susţin parada gay pentru că e singurul moment pentru mulţi dintre ei în care îşi recunosc orientarea fără teama că le  dă cineva ceva în cap..deşi…tot “noi” suntem cei agresivi, homofobi revoltaţi la maximum pentru că au îndrznit să-şi pună ştrasurile şi să iasă în miezul capitalei de altfel extrem de democrată şi liberă. atunci facem un marş paralel să îi putem huidui într-un cadru organizat şi autorizat să le futem câteva pietroaie în cap în numele normalităţii. pentru ca mai apoi să îi arătăm cu degetul şi să spunem…uite câte violenţă generează pârţarii dracului…

şi ce dacă sunt exchibiţionişti şi îşi pun rochiile cu paiete…jumate din bărbaţii de la liberty parade poartă peruci colorate, dar acolo e permis, că e o acţiune de oameni normali, right? şi ce dacă poartă pantofi cu tocuri , ce voi nu vă gătiţi în zi de sărbătoare?! sunt oameni care au joburi si poartă costume în timpul zilei, sunt femei care poartă cămăşi albe de corporatiste şi fac abstracţie de orientările lor în restul anului. parada gay e modul lor de a atrage atenţia. şi ştiu că nu ar avea nici un farmec dacă s-ar comporta ca nişte oameni normali şi în această zi. nu şi-ar atinge scopul…

iaca o mostră de olandezi…adevărul e că ai lor sunt mai trendy..

la noi…într-o ţară de prost gust, homesexualii cum am vrea să fie…?!

 

făr’ de titlu despre eurovizion

săptămâna asta m-am sleit de puteri la cooperativă. şi culmea e că n-am făcut mai nimic dar numai simplul peisaj şi toate acţiunile de pe acolo (şi de care mă oftic cu draci că nu mă pot revolta în public) m-au lăsat fără energie. asta ca un plus adus depresiei specifice perioadei care mă loveşte peste ceafă în mod constant…ceea ce mă face ori să nu mai scriu ori sa scriu cu “sânge pe pereţi” 😀

anywas..grande spectacle, mai că-mi venea să mă ridic din pat să aplaud. rusnacii  s-au întrecut pe sine, demult n-am mai văzut aşa spectacol  fabulos. în plus anul ăsta parcă a fost concurs de muzică nu doar de umeri..craci, vânturi şi lumini ca în alţi ani.

brava băieţaşului din norvegia care a făcut o combinaţie reuşită luând spuma cu o melodie care nu e nici pe departe de geniu. versuri banale da uşor de reţinut şi de fredonat de la prima ascultare, o făţucă dragălaşă de puştan inocent numai bun de cântat despre basme, o vioară magică, o reputaţie de copil minune, asezonate cu două dragălaşe blonde în rochii de voal şi niste dansatori cu mişcări moscovite.

despre fetele din balcani care ştiu să se distreze, no comment. deşi totuşi cred că mai bine ne facem de căcat luând locul 19 decât să avem ghinionul să câştigăm dracului şi să nu fim în stare să organizăm toată tărăşenia…

totuşi după ce ne-am distrat copios anul ăsta… poate la anul ne apucăm şi de cântat..

bun şi ieftin…

ce faci într-o sâmbătă în care nu ai bani nici măcar să treci strada. într-o sâmbătă în care totuşi e prea frumos afară pentru stat între 4 pereţi..eventual în faşa calculatorului…făcând conferinţe pe teme de diverse…

te iei de o aripă cu o tovarăşă şi te duci în parc. ieftin şi bun. bei o apa plata de la cişmea şi la prânz te scobeşti de 4 mici prin zona de acţiune, plus că oricât ai fi de pârlit tot îţi permiţi la amiază să dai 15 lei pe un hakinen în buricul herăstrăului 😀

după care te te miri că şi florile scot limba la tine…

şi mai apoi dai întâmplător peste o altă tovarăşă aflată la un blind date şi porneşti musai în acţiunea poliţienească de urmărire în caz că necesită fro intervenţie rapidă, fără a deranja însă subiecţii în cauză…onor miliţiei românecă uite câte te învaţă maică..

după care te hlizeşti la nişte clovi cu gândul că până şi ei au probabil un job mai mişto decât tine…

după care împreună, peste sau dedesuptul categoriei 70+ te împingi la porţile grădinii de vară herăstru la concertul deOPERĂ a lu vlad miriţă şi deosebiţii lui invitaţi…

nu că ne pregătisem de acasă pentru a asculta carmina burana şi nici nu eram chiar grupul ţintă în proiectul tânărului care vrea să răspândească muzica clasică printre tineri. dacă s-ar transmite pe cale sexuală probabil că ar avea mai mult succes. dar…dacă tot ăl auzisem lălăindu-se în timp ce repeta la amiază şi cum tot ne plănuisem să ne obosim definitiv şi să cădem late când ajungem acasă…şi mai ales pentru că era moca ne-am bulumăcit împreună cu toţi moşii bucureştilui la poartă. încă mă mir că am scăpat nefilmaţi…

dar am răzbit până la urmă la concertul anunţat să înceapă la 20 dar care a început la 21 şi ceva pentru că jumate din orchestră probabil că era să cânte la o nuntă şi au stat până s-a dăruit masa să apuce şi ei ceva. plus că dacă primăriei organizatoare nu îi iese nimic ar fi chiar culmea să depună vreun efort să facă lucrurile cum trebuie.

trecând peste penibilul momentului de intrare…peste jena provocată de arşinel care şi-a alocat dreptul de a ţine discursul de inaugurare a grădinii începând prin a-i mulţumi lui băsescu, videanu şi oprescu…şi la gulmele căruia râzi din inerţie pentru că te-ai obişnuit cu ele de acum 20 de ani….sau peste încercarea nereuşită a ramonei bădescu de a susţine un duet cu miriţă (de ce nu s-o fi limitând fata asta la a arăta bine, că e singurul lucru la care se mai pricepe încă)…spectacolul e de văzut…

de excepţie o puştoaică de 19 ani intitulată loredana ciobotaru şi o duduie ciocolatie, lagaylia frazier, pescuită din suedia cu ocazia eurovisionului, cu o voce absolut senzaţională + vlad miriţă…miezul din dodoaşcă al acestui spectacol…

din aceste poze reiese clar necesitatea unui obiectiv tele de 300mm…pe care evident nu mi-l permit momentat…dar e trecut pe listă…

ziua europei…

şi pe alocuri Ziua Independeţei, pentru cine şi-a mai adus aminte şi de asta…

dacă ar fi fost invers n-ar mai fi avut niciun farmec. n-am mai fi făcut dovada că suntem cetăţeni europeni. probabil că la anul vom sărbători doar ziua europei, dă-o dracului de Independenţă că şi aşa nu ne-a folosit la nimic….

asta că tot făceam un test deunăzi şi ieşisem toţi patrioţi până la suma potrivită.

concerte de ziua europei, hartişti de seamă da-ţi în stambă pe banii primăriei, articole în ziare anunţând toate cele, desfăşurări de forţe.vizibil…notabil…

singurele semne care au marcat şi semnificaţia pur românească a zilei de 9 mai au fost sarmanele lu negoiţă la sectorul 2, deşi  dăruite ca simbol european, steagul arborat pe arc, duduile de pe vremea lui carol cred, care năduşind urcând trepetele până sus îi mulţumeau cu patos lu oprescu pentru această oportunitate magnifică de a vizita arcul de triumf o dată pe an şi soldaţii simulând la ordin şi după depunerea jurământului, mişcări de atac cu baioneta în faţa a 10 bezmetici curioşi…

în rest să cântăm oda bucuriei…slavă ţie stea curată/voie bună pe pământ…vraja ta aduce iarăţi..sol din rai cu soare sfânt…tra la la la…

va urma…